Aşezare compactă, de deal, Bruiu se înscrie perfect în linia aşezărilor săseşti, dezvoltate în jurul bisericii-cetate care domină împrejurimile. Denumirile localităţii de-a lungul timpului, conform Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania, Coriolan Suciu - Editura Academiei R.S.R., 1966:
 Istoria
aşezării ne duce înapoi în anul 1337, când Matheas
Braunweiler este amintit ca plătitor de impozit bisericii catolice, într-un
document al Vaticanului.Menţionarea ca şi aşezare se face doar în 1488, ca şi comună liberă - Ballor , aparţinând scaunului Cincu, în comună existând 37 de gospodării locuite, 2 nelocuite, 2 săraci întreţinuţi de comunitate, o şcoală şi trei preoţi. Există două ipoteze privind originea denumirii satului: - derivarea din satul lui Bruno sau cătunul lui Bruno, întemeietorul eponim al aşezării - derivarea de la numele localităţii Braunweiller (de pe Rinul inferior) de unde provin primii colonişti germani.  Biserica
în stil romanic va fi construită de către locuitorii comunei
la mijlocul sec. XIV-lea şi reconstruită în stil gotic (fortificată
şi înconjurată cu ziduri groase şi trei turle) la mijlocul
sec. XVI-lea. în
anul 1532 satul este menţionat sub numele Broller , având
64 de gospodării, însă în 1600 aşezarea este bântuită
de ciumă, 70% din locuitori murind. Casele ciumaţilor au fost arse
până la temelie iar cei bănuiţi de ciumă au fost izgoniţi
din sat într-un loc izolat.Astfel, la 95 de ani după cumplita ciumă, un act menţionează repopularea a 24 de gospodării nelocuite cu colonişti din Ţara Oltului. Sărăcimea Bruiului va participa la două răscoale împotriva taxelor impuse de scaunul Cincu, între anii 1703-1707, condusă de căpitanul Fekete Vasi, şi în 1744, condusă de către Sava Dumitru, ambele având ca rezultat asediul scaunului Cincu. Din acest motiv, în anul 1759 campează în Bruiu un escadron de cavalerie austriac, pentru asigurarea ordinii, soldaţii fiind mai întâi cazaţi de către săteni, mai târziu locuitorii satului hotărând să construiască o cazarmă.  Recensământul generalului austriac Bucov din anii 1760-1762 consemnează existenţa în Bruiu a 25 de familii ortodoxe, fără biserică şi fără preot, biserica românească fiind construită abia în 1803, în afara satului, fiind dărâmată ulterior şi reclădită pe fundaţia de piatră între anii 1851-1854.  Prima
şcoală românească confesională va fi înfiinţată
abia în 1872, cu sprijinul Consistorului Arhidiecezan din Sibiu, iar în
1904 se înfiinţează şi o şcoală maghiară.în 1880 începe exodul populaţiei în SUA, după doar 10 ani Bruiu numărând 395 de gospodării ţărăneşti la o populaţie de 1020 de locuitori. Anul 1928 marchează apogeul emigraţiei, în acest an 35 de locuitori ai Bruiului (18 români şi 17 saşi) emigrând în America. Diminuarea continuă, în 1930 înregistrându-se 1026 de locuitori, pierderile de populaţie datorându-se primului război mondial, iar în 1956 satul numără doar 999 de suflete, populaţia germană suferind pierderi mari: morţi, dispăruţi şi emigranţi. |
||||||||||||||||||||
|
|
|||||
| © 2006-2008 | creat de Mihai Blotor | ||||